MANASTIRII SECU,
o veche si nestinsa candela în Muntii Neamtului

Manastirile noastre, presarate pe întreg pamântul tarii, sunt comorile de cultura, arta si civilizatie ale neamului nostru creator de incontestabile valori, marturii graitoare ale unui trecut bogat în oameni de isprava si fapte pilduitoare.
Neamul nostru, constient de rostul sau în lume, si-a împletit întreaga sa viata, iubirea de lege si mosie, cu viata si dezvoltarea Bisericii stramosesti.
Manastirile în toate timpurile au slujit ca locasuri de adapost si reculegere pentru cei care au parasit lumea si si-au închinat viata singuratatii, laudând puterea cea nemarginita a lui Dumnezeu, dar mai cu seama au slujit ca locasuri de mângâiere în necazuri si în dureri, iar în vremurile de restriste si jale, manastirile au fost cetati de aparare.
Multimea de carti si manuscrise ce s-au mai putut pastra si se mai gasesc în bibliotecile si muzeele manastirilor ne arata cât de înflorita era scoala manastireasca si cât de iubitori de cultura si de frumos erau calugarii.
Aceste lacasuri de închinare, de jertfa si de întarire a sufletului omenesc, nascute din evlavia si darnicia româneasca, au luat parte la toate durerile si la toate bucuriile neamului românesc. În vremurile de încercare, multimea necajita, în manastiri a gasit întarirea spirituala si ajutorul material; iar când s-a asezat în tara si între popoarele vecine pacea si linistea, aceeasi multime din sânul neamului românesc se îndreapta catre manastiri ca sa aduca lauda si multumire lui Dumnezeu pentru toate.