BISERICA MARE A MANASTIRII
Din complexul arhitectural al Manastirii Secu, un interes aparte suscita, fara îndoiala, Biserica cu hramul „Taierea Capului Sfântului Ioan Botezatorul” cu praznuirea în data de 29 august.
A fost construita din piatra si caramida, cu influente muntenesti de catre o echipa de mesteri locali si munteni. Între anii 1812 – 1818 biserica a fost prelungita, prilej cu care s-a construit si a doua turla. Biserica a suferit multiple modificari, de-a lungul vremurilor stilul muntenesc amestecându-se cu cel moldovenesc.
Pisania bisericii se afla pe peretele de sud si este scrisa în limba slavona, iar deasupra acesteia este zugravita o icoana în stil bizantin, înfatisându-i pe Domnul Hristos ca arhiereu în tronul arhieresc, Maica Domnului îmbracata ca împarateasa bizantina în dreapta, Sfântul Ioan Botezatorul în stânga îmbracat ca ascet vechi, în partea de jos profetii Zaharia si Aron. Aceasta icoana purtând denumirea de „Deisis” – este originala si a fost pictata în anul 1602.
Constructie de plan triconc, masiva si de proportii apreciabile, cu o înaltime a peretilor de 9,5 m si o lungime pe axul longitudinal de aproximativ 30 de m, prin plastica decorativa a fatadelor, ea se încadreaza în orientarea noua a arhitecturii moldovenesti de la sfârsitul veacului al XVI-lea si începutul celui urmator. Fatadele bisericii sunt împartite în doua registre printr-un brâu de origine munteana, format din doua siruri de caramizi dispuse în zimti. Singurul element de plastica decorativa al ambelor registre îl constituie arcaturile plate, cu arhivolte reintrate fata de suprafata zidurilor si sprijinite pe pilastri îngusti, realizati prin adâncirea spatiilor laterale sub forma unor nise. Numarul arcadelor din registrul superior este aproximativ dublu fata de cel al registrului de jos. Biserica nu are soclul profilat, în schimb este înconjurata de o cornisa proeminenta, alcatuita din siruri de caramizi asezate normal si în zimti.
Cele doua turle ale ei, cu câte opt fete, se reazema pe câte doua baze: prima patrata si a doua octogonala. Si aici elementul decorativ esential îl formeaza arcaturile plate si cornisele de aceeasi factura dispuse sub streasine.
În interior, biserica înfatiseaza suita completa a încaperilor cu care se amplificase treptat planul triconc al primelor biserici moldovenesti: pridvor, pronaos, încaperea mormintelor, naos, altar si proscomidiar.
Pridvorasul, care fusese adaugat ulterior monumentului, a fost înlaturat cu prilejul lucrarilor de restaurare efectuate în a doua jumatate a secolului XX. Restauratorii au înlaturat si diaconiconul care facea o nota discordanta în ansamblul cladirii.
Pridvorul este o mica încapere luminata de o fereastra la sud, dispusa în locul usii de altadata si are zugravite pe pereti Judecata de Apoi, aducerea Moastelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, tabloul votiv al ctitorilor Nestor si Mitrofana Ureche, domnul vremii Ieremia Movila si Maria Doamna, Sfântul Paisie Velicicovski si Mitropolitul Veniamin Costachi.
Pronaosul are forma unui patrat si este luminat printr-o fereastra larga dispusa pe peretele de sud. Deasupra se înalta o turla spatioasa, cu ferestre în axe. Cilindrul turlei, marginit la ambele capete de siruri de caramizi asezate în zimti, nu se sprijina însa pe sistemul celor patru arce piezise moldovenesti, ci direct pe arcurile mari, în consola, alipite peretilor.
Încaperea mormintelor este luminata de doua ferestre laterale si are o calota minuscula sprijinita pe arcuri oblice. Aici sunt prezente mormintele ctitorilor, al lui Nestor Ureche († 1617) în dreapta si al Mitrofanei († 1633), sotia sa, în stânga, în firide arcuite ce au zugravite în stilul bizantin propriu picturilor de la 1602 scene din Vechiul Testament: „Sfânta Treime – Cina de la Stejarul Mamvri” si „Sânul Patriarhilor Avraam, Isaac si Iacob”.
Naosul, cu cele doua abside ale sale cu ferestre la mijloc, repeta sistemul de boltire folosit în pronaos. Între camera mormintelor si naos exista astazi un simplu arc transversal, datorat desigur unei interventii ulterioare, caci la origine nu putea fi aici decât un zid de piatra cu usa la mijloc sau poate, inovatia introdusa de biserica Manastirii Galata: coloane sustinând arcade.
Peretii pronaosului si naosului sunt împodobiti cu scene din vietile sfintilor de peste an din calendar, apoi cu evenimente importante din viata Bisericii: Sinoadele ecumenice, cu ierarhi si cuviosi, iar absidele stranelor cu scene din viata Mântuitorului si a Sfintilor Apostoli.
Altarul are forma unei abside alungite, cu fereastra în axa spre rasarit si o bolta în semicalota deasupra, de la care se face trecerea printr-o simpla retragere la nivelul de sustinere al tamburului turlei din naos. Altarul este împodobit cu picturi reprezentând pe sfintii si marii dascali ai lumii si ierarhi si scene din viata Maicii Domnului si a Mântuitorului.
Arhitectura bisericii dovedeste influente muntenesti, mai ales prin sistemul de boltire si în sprijinirea turlelor. Cupolele, spre deosebire de stilul moldovenesc, se sprijina direct pe arcele masive ale naosului si pronaosului, iar cele doua turle au baze octogonale, specifice constructiilor din Muntenia.
Pictura initiala, executata în anul 1602 de mesteri al caror nume nu s-a pastrat, în stil fresca bizantina, pictura identica din punct de vedere al stilului si al culorilor utilizate cu cea de la Manastirea Sucevita, s-a pastrat în câteva registre atât în interior deasupra usii dintre pronaos si naos si la mormintele ctitoricesti, unde se pot vedea si admira în întregime cât si în exterior deasupra pisaniei originale de la 1602, pe latura de sud.
Pictura actuala a fost executata în ulei între anii 1849 – 1850 de pictorul Costache Lifsicar si ucenicii sai si de zugravul Tudorache Ionescu, în stilul Renasterii, cu influente slavo-bizantine.
Biserica initial a fost pictata în exterior, lucru ce mai poate fi observat pe peretele de sud al bisericii si la turla de deasupra Sfântului Altar.
În pronaos se gaseste o racla frumos sculptata, din lemn de tei, în care se afla particele din Sfintele Moaste ale Sfântului Apostol Filip, ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ale Sfântului Arhidiacon Stefan, ale Sfintei Marii Mucenite Marina, ale Sfântului Grigorie Decapolitul, o cruce în care se gaseste o particica de lemn din Sfânta Cruce pe care a fost rastignit Mântuitorul Iisus Hristos, chivotul în care s-a pastrat un fragment din piciorul Sfântului Ioan Botezatorul, precum si moaste ale Sfântului Apostol Andrei, ale Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, ale Sfântului Marelui Mucenic si Tamaduitor Pantelimon, ale Sfântului Mucenic Artemie, ale Sfântului Sfintit Mucenic Haralambie, ale Sfântului Ierarh Ioan Gura de Aur, ale Sfintilor Mucenici ucisi în Muntii Sinai, Rait si în Ierusalim.
Manastirea Secu este înconjurata de un puternic zid de piatra care depaseste în unele locuri grosimea de 3 m si înaltimea de 9 m, cu turnuri la colturi, închizând o incinta de forma aproximativ dreptunghiulara (95×75 m). Pe latura vestica a acesteia se afla masivul turn al intrarii, având la primul etaj o încapere boltita semicilindric, iar la cel de al doilea etaj, clopotnita. Scara de acces, spiralica, este alipita peretelui nordic al turnului. O dispozitie interioara cu mult mai interesanta prezinta turnul nord-vestic. Etajele al doilea si al treilea ale acestuia au fost amenajate ca locuinta pentru familia ctitorului. Celelalte turnuri de colt, cu câte un etaj, au camere simple, cu plafonul drept sau boltit semicilindric. Exceptie face doar cel din unghiul sud-estic, la al carui etaj superior se gaseste Paraclisul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Catapeteasma sculptata în stilul combinat al barocului, a fost lucrata si zugravita în
anul 1834 de catre paharnicul Vasile Gorgos, din Botosani. Icoanele împaratesti din catapeteasma au fost îmbracate în argint si ferecate artistic în anul 1856.
Icoana Maicii Domnului „Cipriota” a fost adusa de Domnitorul Vasile Lupu în anul 1647 din Cipru, pentru biserica „Sfântul Nicolae” din Cetatea Neamtului, iar în anul 1718, când s-a desfiintat cetatea din ordinul turcilor, este adusa în Manastirea Secu si asezata în biserica Schitului Sf. Nifon, apoi, în perioada 1758-1763 a fost asezata în biserica cimitirului manastirii. Mult mai târziu, în 1876, icoana va fi asezata în biserica mare unde se afla în prezent.
Candelabrul mare de alama, cu 24 de brate, în greutate de aproximativ 350 kg, este lucrat de calugarii manastirii în anul 1847, în amintirea altui candelabru, de aceleasi dimensiuni, care era lucrat din argint si împodobit cu oua originale de strut ferecate în placute de argint aurit, fiind daruit de ctitorul manastirii Vornicul Nestor Ureche si sotia, candelabru pe care turcii l-au furat în anul 1821.
În pridvor se afla doua icoane mari îmbracate în argint, dintre care cea a Maicii Domnului poarta pe ea semnele faradelegilor petrecute la Secu în anul 1821.
În jurul bisericii mari au fost îngropate de-a lungul timpului diferite personalitati celebre, identificate în mare parte prin inscriptiile zugravite pe pereti si în special pe pietrele funerare care astazi din nefericire au ramas foarte putine. Dintre personalitati mentionam pe: Mitropolitul Varlaam († 1657) , Mitropolitul Sava(† 1664), Mitropolitul Ghedeon († 1655), Episcopul Ioan de Roman († 1685). Dintre pietrele de mormânt care s-au distrus si ale caror inscriptii nu s-au pastrat amintim pe cea a lui Ghedeon, a lui Mitrofan, a lui Zosima si Dosoftei, care sunt cei dintâi egumeni.
PARACLISUL „ADORMIREA MAICII DOMNULUI”
În coltul de sud-est al cetatii, pe latura dreapta, a fost construit în anul 1640 paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” de catre ieromonahul Ghedeon, egumenul manastirii de atunci, unul dintre ucenicii mitropolitului Varlaam, care mai târziu a fost facut episcop la Husi si apoi în 1653 mitropolit al Moldovei. Paraclisul nu are inscriptie sau pisanie proprie, cea din exteriorul zidului cetatii este scrisa în limba slavona si nu apartine acestuia ci bisericii din Cetatea Neamtului, ale carei obiecte au fost aduse la anul 1718.
Pictura de pe usa paraclisului „Adormirii” a fost executata în anul 1958 în stilul neo-bizantin de Protosinghelul Ghervasie Hulubaru, fiu al acestei manastiri, si reprezinta scena „Adormirii Maicii Domnului”. În interior nu exista pictura iar paraclisul a suferit mai multe modificari de-a lungul timpului, el fiind modificat dupa necesitatile vremurilor.
Catapeteasma a fost executata în anul 1853 de catre monahul Iulian, pictor care a zugravit si catapeteasma paraclisului „Sf. Nicolae”, din coltul de nord-est al cetatii. Icoanele catapetesmei sunt executate în stilul Renasterii iar scuplturile sunt lucrate în stilul combinat al barocului, fiind suflate cu aur.
În paraclis se pastreaza în doua racle frumos sculptate osemintele Ieroschimonahilor Vichentie Malau († 1945) si Antim Gaina († 1975), care au stralucit ca niste luceferi în Muntii Neamtului, pastrând si îmbogatind tezaurul duhovnicesc al acestei manastiri. Acesti parinti erau foarte iubitori de Hristos, de Biserica si de rugaciune, buni liturghisitori si duhovnici neîntrecuti, care au crescut sufleteste numerosi fii duhovnicesti, calugari si mireni.
PARACLISUL „SFÂNTUL NICOLAE”
În coltul de nord-est al cetatii, pe latura stânga, a fost construit între anii 1758-1763 paraclisul „Sfântul Nicolae” de catre egumenul Nifon Udrea Trotusanul, din material lemnos si a dainuit pâna în anul 1821, când incendiul provocat de turci l-a distrus. În anul 1823 începe reconstructia bisericii paraclis în timpul egumenului Benedict Ardeleanu, cu mare sprijin din partea Mitropolitului Moldovei Veniamin Costachi, noul ctitor al acestuia.
Paraclisul este împartit în cele patru parti clasice: pridvor, pronaos, naos si altar, caruia pe parcurs i s-a adaugat si vesmântaria. Catapeteasma împreuna cu amvonul sunt poleite cu aur. Ea este lucrata în stilul baroc de calugarul Iulian, icoanele din catapeteasma fiind lucrate de acelasi autor. Pâna în anul 1992 paraclisul nu a fost pictat în interior, când, prin osârdia Prea Cuviosului Parinte Staret Arhimandrit Vichentie Amariei a fost finalizata pictura acestui paraclis prin mâinile pictorului Vasile Carp din Bucuresti, mitropolit al Moldovei fiind Înalt Prea Sfintitul Dr. Daniel Ciobotea.
În exterior, pe peretele de sud se afla pisania care are urmatorul continut:
„Aceasta sfânta si Dumnezeiasca biserica întru numele celui întru sfinti parintelui nostru ierarh si facator de minuni Necolai, împreuna cu biblioteca de sub dânsa, si cu un rând de chilii, ce se trag de la un capat la altul, s-au zidit din temelie în vremea stapânirei binecredinciosului si iubitorul de Hristos Domnului nostru Ioan Sandu Sturza Voevod, si a preaosfintitului Mitropolit a toata Moldavia Chirio Chir Veniamin Costache. Prin sârguinta Prea Cuviosului Arhimandrit si staret sfintelor Manastiri Neamtu si Secu chir Dometian cu ajutorul iubitorilor de Hristos norod si a altor facatori de bine spre vesnica lor pomenire la anul 1824 Septembrie 20”.
Inscriptia scrisa pe o piatra calcaroasa cu litere chirilice în limba româna, datorita intemperiilor s-a deteriorat, astazi fiind aproape imposibila descifrarea ei.
În acest paraclis au loc slujbele religioase în perioada de iarna, începând din luna noiembrie si pâna la Marele Praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
BISERICA „NASTEREA SF. IOAN BOTEZATORUL”
Biserica cimitirului, denumita impropriu „Bogoslovul”, a fost construita în anul 1832 pe locul vechiului schit al lui Zosima, distrus în anul 1821 de incendiu. Din biserica de lemn al lui Zosima, veche de mai bine de 400 de ani a mai ramas doar postamentul mesei din Sfântul Altar, care se gaseste în fata bisericii actuale. Stilul acestei biserici este cel moldovenesc caracteristic secolului al XIX-lea. Catapeteasma a fost adusa de la biserica mare din incinta, sculptura si pictura ei fiind executate de Ieroschimonahul Nifon Udrea Trotusanul la anul 1740 în stilul Renasterii cu influente bizantine, poleita aproape în întregime cu aur de cea mai buna calitate.
Pisania ce se afla deasupra pridvorului este scrisa în limba româna cu caractere chirilice si are urmatorul continut:
„Aceasta sfânta biserica unde se praznuieste hramul Nasterii Sfântului Ioan Botezatorul, din temelie zidita de piatra, dupa cum se vede, cu cheltuiala Preaosfintitului Mitropolit Chirio Chir Veniamin, prin osârdia Prea Cuviosului Arhimandrit Parintelui Chir Dometian, staretul Sfintei Monastiri Neamtu si Secu, si cu cheltuiala prea cinstitilor si a binefacatorilor patrioti. Anul 1832, septembrie 30”.
Biserica nu este pictata în interior. În partea de rasarit a bisericii se afla gropnita sau osuarul în care se intra din exterior, prin spatele altarului. Aici sunt pastrate osemintele multor vietuitori care au trait si s-au jertfit în aceasta manastire.
Biserica cimitirului se foloseste astazi pentru oficierea înmormântarilor si parastaselor.